Broaștele și barza (fabulă)
Era o oază mare
Rotundă, frumoasă, bogată
Și cu stuf...
Iar ziua la amiază,
Pe când era năduf,
S-a invitat la baltă
Și o barză!
Dar iat-o, survolând,
Coboară lin,
Ca-n vremuri câte-un zepelin...
Și înfige,
În pământul mlăștinos, alene
Două înălțimi, de aprige -antene!
Și zise,
-Recunosc împărăția...
E a voastră!
Și pe broaște le respect!
Dar să intrăm în subiect.
Când vin...
Nu vin să guvernez!
Ci pentru ceva mult mai simplu;
... Ospătez!
Morala să se tragă,
Ar fi bine...
Însă vă asigur eu,
Că nu mai are cine!...
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.