Orașul văzut dintr-un car cu boi
dintr-un car greoi tras de doi boi
oprit pe dealul șimnicului de sus
ochii copilului încă împușcau privighetori
mai trăsese cu praștia după heruvimi frumoși
sau după fetele din sat întoarse de la școală în amiezi
acum avea brațele prea mici să cuprindă orașul
ce dormita leneș în brațele miriadelor de stele
și de luminițe, despre care auzise
-c-ar fi ca un animal viu -
simțise până atunci orașul ca pe un munte uriaș
pe care trebuia să-l urce...
în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc
putea s-o arate tuturor, din loc în loc
doar pământul îl alerga beat prin stele
sângele îi fierbea în copilăreștile vene
înghițea felii mari de aer proaspăt
fără gustul colbului de la el din sat
cunoscuse doar pârâul lunecos și rece
unde înotau peștii săi mici
și bolovanii câmpului fierbinți
următoarea respirație a copilului
sărutase mâinile sfinte ale bunicului
râse soarelui să nu-l orbească
și cuprinse-ntreg orașul în brațele-i mici
orașul îl alerga mai să se prăvălească...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.