Eu am intrat
Eu am intrat pe ușa din dos,
împotriva rigorii,
cu norul pe umeri și albul ninsorii.
Eu am rotit precum verdele-n rană,
cuprins de mirare și mană!
Era drumul sterp și plin de disecții...
Viața se destrăma în proiecții...
Eu am venit pe-o lună, păzită de maci,
Aproape mâncată de trei vârcolaci!
Lătrau câinii mei, mereu nepereche,
Aflasem un flaut obscur, la ureche.
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.