Murind poţi învăţa să fii fericit

Adevăratul mers pe vârfuri
se învaţă în inimă:
cruţi palmele de noroi
şi tâmpla de vise.
Nu ştii la plecare
unde te aşteaptă Dumnezeu
şi dacă primeşti la pachet
viaţă pentru acasă.
O porţie de bun rămas însă
alungă gustul de rană al duminicilor
în care n-ai îngenunchiat ochii rugii.
Îţi iei cu tine sufletul cu ochii închişi
tânjind primăverile...
Bărbatul îţi spune pe nume:
e cel mai recent
şi mai pregătit
pentru a trece neobservat prin toamnă.
Sub pleoapa lui
ţi-ai adunat toate serbările trecerii
la ultima punere în scenă.
Şi nu mai înveţi
cum să aştepţi tramvaie în viaţă
şi mâna stângă nu-ţi mai creşte până-n vise.
Cu ajutorul morţii poţi învăţa poate
să fii fericit.

poezie de Elena Laura Bumbac
Adăugat de Elena Laura Bumbac
Votează! | Copiază!