Ion și Radu
Către Oarja câmpu-ntins,
Peste Neajlov se coboară,
Unde bunii au pretins,
Că mai joacă o comoară!
Ani la rând au dat cu sapa,
Noaptea-n negură țăranii
Și n-a izvorât nici apa,
Nici comoara lor, sărmanii!...
Vremilor s-au dus de-a valma,
Târnăcoape au tot sunat,
Se tot bătucise palma,
Truditorilor din sat,
Dar comoara de pe prund,
Pe un Neajlov maiestos,
Se ducea tot mai la fund,
cu cât pătrundeau mai jos!
S-a lucrat mereu, se pare
Că atâți i-au dat ocol
Și cu cât săpau mai tare,
Cu atât suna mai gol...
Nopți cu palme bătucite,
Ani la rând s-au scurs la bradu
Însă vieți mai fericite,
N-au prins nici Ion, nici Radu!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.