Frica
Ce înseamnă frica pentru o țară;
Să-și dea tot, trup, pentr-un popor,
Să-l aibă scut pe contur, sfoară
Pe margini... brâul salvator?
Popor, ce înseamnă; fără frică
Să-și crească fii, s-apere țară,
Dându-se tot, rege, vlădică...
Să fim NOI și ce vrem... de afară?
Oare de ce străbuni slăvim
-Puși poze în file de istorii-
Ce și puțini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noștri!... Glorii!
Ori, doar străbunii au fost popor
Și nu ne-a mai rămas o țară,
Dacă în prezent -nu viitor,
Neștiut-... frica ne doboară?
Ne pierdem ființa zi de zi,
Lași, pierdem până a începe;
De-o frică, fără a ști ce-o fi?...
În jur, sunt toți buni!... Noi, otrepe?!?
Intrăm perdanți pe stadioane,
Putori, fricoși -că-s mici sau mari-
Și-n muncă creăm doar... baloane;
Idei fabricăm, din guri... tari!
Suntem retivi, doar narcisiști,
Cu frica de acceptat idei,
Neștiind că nu putem; artiști,
A conturna adevăr!... Noi, zei!
Nu învățăm din experiențe
-Ce alții, în jur, le-au petrecut-
Și rău fricoși de competențe,
Nu le asumăm; furăm știut!
Păcat, doar suntem toți egali
-La fel de înalți- noroc ne pică!
Neîncrezători potențiali;
Pământ, de Soare, n-are frică!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.