Noapte de ceară
Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalț din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.
Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinși veghează-n vatră
Și masa-i pusă pentru cină.
Pe lavița din colț un dor de mamă
Cu ochii duși, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre câini
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.