Dă-mi o secundă
Trec un izvor
cu plânsul în mine,
neîndoielnic, hotărât,
îl trec ca primul amărât
că nu se mută cerul în mine!
Pasul sfios, pios
îl leagăn în durere,
că nu găsesc pe niciun os
un cerc de mângâiere.
Izvorule ce-n taină susuri,
dă-mi o secundă din ce-i pururi!...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.