Psalm IV
E dreptul meu să mă înalț pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Și Doamne, nu mi-o da, poți să întorci destinul,
În ceașca mea să oțetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Și-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.