Părăsirea tainei
Părăsim taina, revine cuvântul,
Sahara rănește pământul,
Pământul face amor cu eterul,
Luna păstrează misterul.
În delta-ncercării m-am simțit ucis
De-un zâmbet nestatornic venit din Paradis,
Ți-am păstrat rujul pe guler de cămașă
Când ai pătruns în mine pe-o rază uriașă.
O, îngere duios din tăinuita vreme,
Zborul plânge, aripa ta geme,
Tulbură lumânarea răsăritului
Singurătatea dureroasă a-nvinuitului.
Luna vorbește cu nuferi de dor,
Furia lacrimilor mă face să mor
Doar blând devorând nisip de Sahara
Trenul ruginit părăsește gara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.