Nephilim (Aparență)
Ți-a căzut mantia pe jos,
veșmântul negru ce te-nvâluia în fum,
te-nvârți în jurul mesei anxios,
ce vrei acum?
Tuni, țipi și ceri tot ce ți se cuvine,
poftim, adună praful de pe jos,
și colea niște firimituri de pâine,
căci ai putut cândva să minți frumos.
Taci și privești în ochii mei cu ură.
Doare atât să-nsemni nimic?
Demon temut, jalnică stârpitură,
mă-nchinam măreției tale, acum te văd atât de mic.
Aș fi omorât doar să te știu departe,
acum poți să putrezești în pat, pe canapea sau în salon,
poți să privești în mine, în tot și în parte,
Tu,
nici fiu al Raiului, nici fiu al Iadului,
Tu,
nici înger, nici demon.
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.