Viața dă înapoi câteceva
între mine și Ea un punct
o linie continuă și iarăși un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire și un semn de rămas bun
nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi așezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare
liniștea străpunge așteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.