Femeie
Întinde palma, când te cauți, femeie,
pe pielea înflorind într-un vis, feerie
pășind fine-aripe înspre zbor... pe-o alee
mă găsești, te așteptând, nelipsit în sclavie.
Sărută adiere, ce îți bate roz-buze,
înroșind în petale și vânt, alizee,
să rupă de dor nisipoase taluze,
neant de torent, ce mă îneacă, femeie.
N-ar fi niciodată câmpii, plaje albastre
de mări în oceane, picături de iubiri
n-ar strânge saline, amaruri de-a naște...
De nu-i, nu-i nici lume, să poarte amintiri!
Ar fi Universu' în dureri, cefalee,
de n-ai fi tu mii, milion, bilioane... femeie!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.