Perdeaua
Ițic și a lui soție,
Cumpăraseră de-un an
Casă și gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Își făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Și-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soțului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Șaisprezece ani, colea,
Și-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Și înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n așternut...
Cred că nu e altă cale
Nici tu și nici eu nu am
Decât să scoatem parale
Pentru o perdea la geam!
- Sara, dragă-nnebunesc!
Cum să cheltuim parale?
Lasă-mă să mă gândesc
Că găsesc eu altă cale...
A doua zi dimineață,
El îi spuse la cafea:
- O să te muți tu în față,
Și-o să-și pună el, perdea...
poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Votează! | Copiază!
1 Agamiță [din public] a spus pe 3 iulie 2014: |
Nea Mitică! Trage repede Perdeaua jos până nu intră în vizorul Mosadului sau, mai rău, al Comisiei pentru Discriminare. Acest tip de literatură e cam antisemită. În loc de Ițic și Sara pune Ion și Mărie. Problema-i rezolvată |
2 Gicu Fulger [utilizator înregistrat] a spus pe 4 iulie 2014: |
Un om care nu muncește (nu scrie nimic original n.n.) nu știe să prețuiască munca altuia Alexandru Vlahuță |
3 Agamiță [din public] a spus pe 4 iulie 2014: |
Fulgeraș! Eu vorbeam de caracterul antisemit al acestei lucrări. Când doi români spun un banc cu Ion și Mărie e umor. Când doi francezi hăhăie la Paris despre prostia lui Ion (nu Jean, Ion!) și moravurile ușoare ale Măriei (că așa au văzut ei la București!), asta nu mai e umor, ci antiromânism Chiar crezi că eu nu scriu nimic original? Comentariile astea nu-ți spun nimic? Crezi că le-am copiat din teza de doctorat a lui Victor Ponta? |
4 Heart of twenty-four carat [din public] a spus pe 10 septembrie 2015: |
Umor garantat sută la sută! Un umor de calitate perfect ingurgitabil, cu excepția nodului greu de înghițit, desigur, de femeie care, ca de obicei, trebuie să strângă din dinți! Cu atât mai mult cu cât, Ițig-ingeniosul putea găsi o soluție mult mai simplă, ex.: "O să mă mut eu în față, Ca să aibă ce vedea" Ah, trecerea anilor, speculată fără menajamente, de "amabilitatea" masculină! O gălușcă tare ca piatra, cu pesmet în loc de griș!! |