Singurătatea
mi-a numărat până și bulele
din flaconul cu apă minerală și cele
câteva înțepături de țânțari de pe braț
și-n cele din urmă
a coborât
în mine
ca o mușiță
în paharul cu vodcă a unui bețiv
apoi am suferit împreună
din rana adâncită în mlaștina neagră
nu va răsări nimic
nici măcar nimicul cicatrizat
pe respirația dintre ceea
ce am fost și sunt
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.