Pântecul matern
Amăgești cumplita viață
Cu un vis de nemurire.
După noapte, dimineață...
După moarte, fericire?
Mergi încet spre cimitirul
Vieților de-odinioară
Și te-ntâmpină sictirul
Unui croncănit de cioară.
Tot ce-n jurul tău va naște,
Nu va înceta să moară,
Învierile de Paște
Îți fac viața mai ușoară.
Ți se interzice visul
Și te-ndrepți către infern,
Fericirea, paradisul
Sunt în pântecul matern.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.