Cuvântul ales
La orizontul prins în noapte
Umbra luminii iarăși va străbate,
Inima ce bate să-mplinească toate.
Legământ, îndemnuri către faptă,
Un vis lăuntric care-l poartă.
Cuvântul ales e-o veche moștenire,
Ideea de mai mult și mai bine,
Acestea sunt în ideal și avânt
Nepieritoare cum e viața pe pământ.
Tenacitatea în gând și faptă,
Rază de împlinire a vieții,
Izbânda sa când vine-i meritate
Ține de zorii dimineții,
Ăsta-i ecoul demnității.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.