Urzind în parc
Luceferi cu milioanele coboară,
Urzind în parc pe trunchiuri, pe coroană,
Ie din nea, pufoasă și ușoară.
Lacul, oglinda lunii-n plină noapte,
Unde s-au spus atâtea șoapte.
Chemarea lui la toți o-mparte,
Idile și îndemn din zori în noapte,
Alunecă pe-o aripă de vis
Nenumărați patinatori ca-n paradis.
Totu-i în jur de-argint curat,
Reflectă o strălucire aparte,
Iar raza soarelui venită de departe,
Țintind doar c-o privire s-a-ntrebat:
Ăsta-i decor de iarnă sau un vis adevărat.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.