Strada castanilor însingurați
Cade târziul pe calea ferată
E semn că plecăm într-o noapte de vară
Vai, ochiul meu cum se înseară
Și mâna se face o creangă uscată.
Un pustiu de miresme latră în soldați
Ducând stafia lumii în cartușieră
Numele tău trecea într-o letieră
Pe strada castanilor însingurați.
Cresc cenușile noastre pe calea ferată
E semn că am plecat într-o noapte de vară
Cântecul meu cum se înseară
Și trupul a ajuns o fiară ciudată.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre fantome
- poezii despre căile ferate
- poezii despre câini
- poezii despre creștere
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.