Transportul în comun

Sincer prieteni să vă spun,
Nu am invidiat vreodată
Experienţa minunată
Din transportul în comun.

Vă prezint în continuare
Nişte scurte argumente,
Şi exemple pertinente.
Aşadar şi prin urmare:

Poţi s-ajungi oricând în staţie,
Ca să îţi aştepţi maşina,
Fiindcă soarta, bat-o vina,
Te va ignora cu graţie.

După-o lungă aşteptare
Va binevoi să vină
O pârlită de maşină
Cu trei locuri. În picioare.

Fericit c-ai fost alesul
Pentru locul de pe scară
Şi că n-ai rămas pe-afară,
Îţi începi de-acuma stressul.

În maşina cea ticsită
Te agăţi cu greu de-o bară,
Şi doar cu-n picior pe scară
Faci gimnastică cumplită.

Să respiri, ţi-ar plăcea poate...
Nu există însă aer,
Iar transportul pentru fraier
Nu-ţi serveşte decât coate.

În timpane-ţi sună tare
Cearta dusă cu bunica
De nepotul atâtica,
Pe probleme de mâncare.

Nu te concentrezi la replici,
Căci o altă întâmplare
Mai la dreapta ta, se pare,
Se petrece. Şi te-mpiedici
De căţelul ce frenetic
A prins drag de-o domnişoară
Şi-o înghesuie în scară
Mai ceva ca un bezmetic.

Iar în tot acest spectacol
Se strănută, se tuşeşte,
Se sărută franţuzeşte
Şi se scrie-ntr-un oracol...

O juma' de ceas cât ţine
Între două staţii drumul,
Merge unu' ca nebunul,
Ţinînd cu noi pasul bine.

Speră omu' să-i deschidă,
Că doar de-aia bate-n geamuri
Şi-i tot zice de-ale neamuri
Nişte vorbe cu obidă.

Sper c-aţi înţeles motivul
Pentru care, spun serios,
Ori mai bine merg pe jos.
Ori făceţi-mi sedativul.

poezie satirică de Mihai Manolescu (19 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Votează! | Copiază!