Mașina de fabricat vise
Sunt uneori o mașină ciudată
Peste hărțile lumii plâng în neștire
Mă devoră, doamnă, păsări-amintire
Cu ochii aprinși ca o torță uitată.
Undeva, departe, morile de vânt
Ne-au măcinat clipele toate
Arde lumina e eternitate
Preschimbându-mă în Cuvânt.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.