Plecări spre nicăieri
lacrimi sfărmate în batistă
o privire
spre asfințit
un drum cu sens unic
și nicio barieră
plouă mărunt
un tren șuieră prelung
de parcă lumea
nu ar ști
încotro e gara
pe geamul înghețat doar
o atingere de deget
și ultima promisiune...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.