În timp ce adevărul doare
Când, strecurați în paginile vieții
I-am înteles și vorba și tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeții
Să-i deslușim trecutului durerea.
Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să știm, măcar odată, adevărul
Și să trăim o zi fără minciună.
După un timp, pașim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.