ia loc, Singurătate!...
ia loc, Singurătate!
e frig în această viață de imagini șterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
țesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceață uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiți de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.
ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheață o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca și moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Toma. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.