Hanul
O să deschid un han micuț
Sub dealul acesta ca o cască,
Unde toți oamenii cu ochi căprui
Vor putea veni să se-odihnească.
Vor fi pe mese străchini cu mâncare
Și căni pline cu vin să ostoiască frigul
Tuturor oamenilor cu ochi căprui
Pe care-i va chema năpasta sau câștigul.
Somn bun și lin dormi-va călătorul
Și cu noroc se va visa ajuns acasă.
Mă voi scula la miez de noapte
Să țin treaz focul și odaia călduroasă.
Oh, am acest vis tandru și nebun pentru că
Tot binele de care-am avut parte
L-am trăit alături de un om cu ochi căprui
Demult, în tinerețe și departe.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.