Maidanezii
Mă trezesc în miez de noapte
Într-un vacarm de lătrături
Câinii vagabonzi în haite
Sunt veniți de prin grădini.
Disputele sunt aprinse
Cu încăierări și mușcături
Care nu pot fi stinse
Toți, cu aceleași apucături.
Edili? Pe unde sunteți
De nu veniți la festin?
Ori vilele sunt departe
Și dormiți somnul din plin?
Stați departe mai retrași
Fără zgomot, nici țânțari,
Ce vă pasă de oraș
Și de ai câini hoinari!
Care au fost năpăstuiți
De al nostru trecut,
Stăteau singuri în curți,
Fără griji și liniștiți.
Răspunderea și munca
Nu vă pun semne de întrebare?
Neliniștea noastră și frica
N-o simțiți și nu vă doare?
Treceți, domnilor, la treabă
Și hotărâți soarta lor
Cu adăposturi, hrană, apă,
Fiind ai noștri, ai tuturor.
Să nu mai avem urgie
Cu mușcături, spitalizare
Siguranța noastră să fie
Un semn bun de revigorare.
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre câini
- poezii despre țânțari
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre siguranță
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.