Adopție
Mac, mac, mac
Și n-am să tac
Până nu mi-ai spune
Cine m-a născut pe mine?
Și să-mi iei seama bine,
De ce nu semăn cu tine?
- Taci, micuță, nu fi rea
Și tu ești fetița mea;
Cealaltă e o haimana,
Care umblă brambura.
A lăsat oul la poartă
Și a plecat repede la baltă.
Stăpâna noastră a ghicit,
Mi l-a dat mie la clocit.
De ești astăzi în viață,
Un mic bobocel de rață
Fii cuminte și nu plânge,
Nu te plouă, nu te ninge,
Ești cu puișorii mei,
Care te iubesc și ei,
Nu fi proastă, nu ofta
Vezi-ți de treaba ta.
Oi fi eu neam de găină
Dar la inimă sunt bună.
Orbeata aia trândăvește
Pe baltă și prinde pește.
Cu al rățoi îngâmfat
Care spune că-i bărbat.
Și nu-mi este rușine,
Mă mândresc mereu cu tine.
Împreună cu puișorii mei
Mânca-i-ar mama pe ei.
- De ce, mamă ai tăcut?
Eu într-una m-am temut.
Crezând că am fost furată,
Ori de mamă alungată.
- Taci, fetiță, să crești matale,
Că te dau neamurilor tale,
Să trăiți împreună
În ogradă la stăpână.
Ne întâlnim și vorbim,
Împreună ne amintim.
Fii cuminte și învață
Să ajungi bine în viață.
- Vai, scumpă mămica mea,
Niciodată n-ai fost rea.
Întotdeauna mă gândesc
La tine și te iubesc!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.