Literatură. Când nu mai au nimic de spus, unii oameni încep să scrie.
aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre literatură
1 Afrodita [din public] a spus pe 29 iunie 2009: |
| Pe de altă parte, când nu au inspirație să scrie, unii oameni încep să critice. |
2 Mihail Arin [din public] a spus pe 4 decembrie 2013: |
| Ai dreptate, Afrodito! Aștept, totuși confirmarea Atenei. Frumusețea e credibilă, doar atunci când e contrasemnată de Ministrul Înțelepciunii. Cuvântul "oameni" e de prisos. |
3 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 4 decembrie 2013: |
| Aferim, senior Butulescu! Nu știam care e secretul motivației dumneavoastră! De aceea n-am îndrăznit să vă scriu nimic până acum; dar de azi în colo ...! |
4 Homo Novus [din public] a spus pe 4 decembrie 2013: |
| Domnule M. Arin, vă credeam om cu glagore! Păi se poate, chiar dvs. să vă fi scremut mai bine de patru ani pentru un comentariu care-i departe de-a fi genial? Amical, Noul Om Nou |
5 Altcineva [utilizator înregistrat] a spus pe 4 decembrie 2013: |
M. Arin, te legi însă cu întârziere de biata Afrodita; și probabil Atena îți va răspunde peste vreo alți câțiva ani (4?!). Prin urmare, îți sugerez să revii la acest citat prin 2017, poate vei găsi răspunsul solicitat.  |
6 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 5 decembrie 2013: |
| Un posibil raspuns la 'Cand nu mai e nimic de zis, ce-ar mai fi de facut?' |
7 Altcineva [utilizator înregistrat] a spus pe 5 decembrie 2013: |
| Ai nimerit, Alex! |
8 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Multumesc, Altcineva. Iar ii cauti nod in papura? Vei gasi multe citate necomentate de 4 ani. Romanul comenteaza cand vin alegerile si asta doar pana ce soseste camionul cu galeti.Sau zahar. |
9 Mihail Arin [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Fraților! Când zeița frumuseții ironizează critica nu pot să tac. Atena răspunde destul de des, Altcineva. Asta e. Iulia!!! "în colo"??? Și Dv. Doamna Brutus? Homo Novus! Credeai că am glagorie? Fals! Un om cu glagorie nu comentează atât de mult... |
10 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Vaaai, vai de mine! Da greu am dormit! Păi, la două noaptea ... Nu sir, nu vă speriați ... Ba da, speriați-vă, nițel: nu mă observați cu anii, sir! Pot să fac minuni din cuvințele, să le dau de-a dura, să le răsucesc, să le zăpăcesc, degeaba! Ei, și ... așa, a mers! Ce simplu era (pot fi vulpe, nu?)! cât mai stau pe-aici ... Încolo, toate bune! Raisa, mieluța de pe Strei |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Literatura. Cand un ins are ceva de spus, dar n-are curajul asumarii "opiniunii" proprii, isi transfera vorbele din contul persoanei sale in contul unor personaje. |
12 Mihail Arin [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Greșit, Danilo! În toate personajele shakespeariene vorbește Shakespeare. Marele Will nu fuge de răspundere. Știe că, abia în contul unor personaje istorice vorbele lui capătă dimensiune istorică. Don Quijote este un arhetip, un personaj uriaș. În antiteză, Don Cervantes era un obscur pensionar. |
13 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Gresit, Mihailă. Daca intr-o drama a lui Skakespeare doua personaje se sfadesc, care e opinia autorului? S-ar putea sa nu fie niciuna dintre ele. Nu conteaza parerea lui Shakespeare, ci veridicitatea si substanta umana a scenei. E adevarat ca unele personaje exprima intr-o masura mai fidela opiniile unui scriitor. Sunt unii critici (nu din cale-afara de inteligenti) care risca sa identifice un personaj cu autorul insusi. Raskolnikov ar fi un alter-ego Feodor (Dostoievski), iar Levin - o imagine aproximativa a lui Lev (Tolstoi). Or fi astfel de similitudini, nu zic. Insa nu asta importa. Dostoievski poate strecura in gura lui Ivan anumite idei care-l framanta. Dar Ivan Karamazov nu e purtatorul de cuvant oficial al scriitorului rus. Daca ar fi astfel, celelalte personaje si-ar pierde din consistenta si din credibilitate. Cu exceptia scrierilor autobiografice, un autor nu-si exprima (cu acuratete) propriile idei si trairi prin intermediul unui personaj. Mai degraba face opusul: îsi deghizeaza gandurile . Intr-un roman bun, autorul schimba mai multe masti pana reuseste sa fie in spatele fiecareia si a niciuneia dintre ele. Ar fi absurd sa-i reprosam lui Nabokov ca are fantezii erotice cu pustoiace (eventual sa-i intentam proces atentat impotriva bunelor moravuri). Daca un personaj al lui Rebreanu isi face dreptate cu sapa, nu cred ca se impune ca organele politienesti sa controbaie in debaraua personala a lui Liviu in cautarea obiectului delict. O scriere care reda intocmai ideile autorului sau nu e literara, ci e proces verbal sau confesiune. Unui scriitor nu ii incumba raspunderea juridica pentru ce spune un personaj care (daca ar fi sa-i ascultam pe unii exegeti) seamana izbitor cu el. Persoana autorului nu-i totuna cu personajul. La fel si cuvintele pe care le rostesc. |
14 Mihail Arin [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Danilo! Din Niagara vorbelor tale am reținut doar spuma, adică partea lor gonflabilă. Personajele create de un autor, după tine, nu reflectă opiniile (pro-sau contra) ale autorului... Dar ele cui, mânca-ți-aș wikipedia? Cine altcineva, în afară de autor participă la actul creației? Bineînțeles, Lear nu este Shakespeare. E setea de putere personificată de acesta, așa cum o simte el, în forma care îi repugnă cel mai puternic. Opiniile unui autor despre bine și frumos le poți decripta din orice personaj al acestuia. Personajele pozitive corespund crezului etic și estetic al AUTORULUI. |
15 Mihail Arin [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Iulia, Te citesc constant și te stimez. Iar Streiul este o apă dragă sufletului meu. |
16 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| Colo Colo e o echipa din Chile. De 'in colo'n-am auzit, dar am luat-o ca pe o greseala de tastare. Dansa, din ce-am vazut pana acum,'nu le comite'! |
17 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 decembrie 2013: |
| 1) Actul de creatie nu e act de ideatie, musiu? In el un rol hotarator revine imaginatiei. Ea e cea fecudeaza gandirea autorului. Datorita ei se nasc in mintea autorului idei care nu sunt ale lui, ci ale personajelor sale. Personajele sunt tipuri umane in care autorul se transpune fara ca sa-si asume universul lor interior. Shakespeare poate sa scrie despre regi, bufoni sau femei adultere sau neprihanite fara ca ideile acestor personaje sa coincida cu ale lui. Personajele au viata lor si trairile lor diferite (nu opuse, cum gandesti tu ingust si dihotomic in termeni de pro-contra). Prin empatie (sau intropatie) autorul incearca sa le redea cat mai realist cu putinta. Marii autori nu dau senzatia ca se incarneaza in personajele lor, ci tocmai invers, ca sunt un fel de mediumuri ce se lasa populate de ele. Cu cat regasesti mai putin dintr-un scriitor (mai ales din biografia lui banala), cu atat te poti traspune in lumea pe care o imagineaza. Nu poti participa (imaginar)la scenabalconului daca vezi teasta plesuva a lui Will itindu-se de dupa o tufa, cand Romeo ii zice Julietei cateluna si-n stele in timp ce ii admira tamburucii sanilor. Romeo nu vorbeste ca d-l Shakespeare, ci ca un adolescent indragostit. Cartile teziste, in care personajele sunt fantose care declama ideile maestrului papusar sunt niste caragoioslacuri pseudo-literare. Fireste, sunt personaje care exprima ganduri, trairi sau sau experiente de viata ale autorului. Dar asta e narcisim auctorial si nimic mai mult. Autorul trebuie sa redea tipuri umane, personaje vii (mai vii, mai bine conturate decat cele reale) nu pe sine. S-ar putea ca in viata lui reala sa nu fie un personaj, ci un individ insignifiant, fara colorit literar. 2) Personajele pozitive corespund crezului etic și estetic al AUTORULUI. Acesta fraza e memorabila. Parca ar fi scrisa de un exeget proletcultist (cam asta si esti, sir). Pai, cum iti explici ca personajele negative sunt uneori mai bine reliefate, mai convingatoare, intr-un cuvant, mai autentice mai decat cele pozitive? Oare nu reflecta ele mai bine subteranele sufletesti ale autorului? Literatura e adesea o defulare, nu un program etico-estetic. Prin ea autorul se elibereaza de demoni, fara a se identifica insa cu ingerii. Un roman nu expune crezul autorului, ci natura umana trecuta prin filtrul gandirii, imaginatiei si sensibilitatii sale. Nu conteaza ce crede scriitorul despre lume, cata vreme nu e capabil sa creeze o lume. Iar cu fiecare personaj cu care populeaza acesta lume, autorul trebuie sa se lepede de sine. |
18 Mihail Arin [din public] a spus pe 7 decembrie 2013: |
| Aoleu! Dar rău te-ai mai ambalat, Danilo! Te-ai defulat complet. Dar tot nu te-ai eliberat de demoni. Reliefarea, bună sau rea, a personajelor nu ține de crezul autorului, ci de măiestria, de arta lui. Poți să ai cel mai înalt crez, cele mai pure năzuințe. Nu vei putea face personaje literare dacă ești tufă de Veneția. Așa cred eu. Dar nu scrie nicăieri că așa și este. La o adică, nu mă costă nimic să-ți dau dreptate. E gratis. Exemplul meu cu Don Cervantes, comparativ cu fiu-su Qujote, sugera că autorul poate fi "un tip insignifiant, fără colorit literar". Unul așa, ca tine. Sau ca mine. |