Șah-mat!
A istovit degrabă văpaia rațiunii
Și nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul știut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...
E ca un joc de șah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu știu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?
Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Și rând pe rând vom pierde țărâna de sub pași
Căci viața asta știe răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămași
Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieții umed pat
Pe care-am adormit cuprinși de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot șoptea: șah-mat!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre jocuri
- poezii despre șah
- poezii despre viață
- poezii despre negru
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.