Lutul
M-am lovit de mal și-am fost bătut de valuri
Ajuns pe țărm m-au călcat în picioare umbrele serii
Soarele m-a secat de vlagă până când tu ți-ai murdărit mâinile cu mine
Niciodată până atunci nu am mai simțit atingerea ta
Și cu zâmbet nămolos am crezut că am scăpat de obscuritatea rădăcinilor de salcie
Până când am simțit din nou atingerea apei.
m-ai frământat și m-ai zdrobit în palme
mi-ai spus să mă despart de bulgări
și mi-ai frânt tăria de-am devenit moale...
ți-ai consumat energia învârtind morile,
sforile ce roteau masa pe care mi-ai așezat forma,
amețeala rotundului ce mi-a luat mințile;
până când nemaiștiind ce se întâmplă cu mine
m-am lăsat când pe o parte când pe alta dupa forma palmelor tale.
Eu, lutul!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.