Norocel

S-a deprins aşa să fie
Tot prezent la datorie
Ştie locului tot rostul
Şi nu-şi părăseşte postul.
Mai greşeşte câteodată
Numai pentru câte o fată.
Inima îi dă îndemnul
Ca să-şi încalce consemnul
La iubită merge-n salturi
E un bun săritor de garduri
Precum un sportiv distins
Nu se dă vreodată prins.
Dacă-l pedepseşti cumva
Nu mănâncă şi nu bea.
În greva foamei a intrat
Pe termen nelimitat.
Vorba nu-i face plăcere
Scoate-un strigăt de durere
Nemişcat şade pe coate
Doar cu gândul dus departe
Dacă-l pui în libertate
Nu va ţine supărare
Trece neîncetat la fapte
Grijuliu cu fiecare.

Morala:

Noroceii mai în toate
Întrecând orice măsură
Vor deplină libertate
Şi dreptul la aventură?

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!