Poem
Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Și adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit și nici boem.
Vorbește-i ceasului despre iubirea noastră
Și cere rătăcirii iertăciune,
Să simți nisipul cum te frige, parcă,
Și-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbește-mă din cupa nesfîrșită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu șoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Și cînd Poemul va fi pe sfîrșite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Și să uităm de timp și nenoroc.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre nisip
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre ghinion
- poezii despre fericire
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.