Plagiat
De când se poartă "doctorate",
La case mari, doar plagiate,
Om serios, cu păr cărunt,
Mă simt atâta de mărunt...
Am studiat în facultate,
Creieri tocindu-mi, pix și coate,
S-ajung acum cu-acest sindrom,
Că-n lume-aș fi ultimul om;
Vecinii buni, de-odinioară,
Cu mine,-n lift, nu mai coboară
Și sunt tratat de-orice amic,
De parc-aș fi om de nimic,
Și-apoi, când merg la lăptărie,
Doar florăreasa-n colț mă știe,
Țăranii-n piață, când apar,
Nu-mi vând nici brânză, nici mărar,
Fi'ndcă... vreo câțiva chiar mi-au spus:
Din câți "băieți deștepți" sunt sus,
Niciunul... al meu doctorat,
Ai dracu', nu mi-au plagiat!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plagiat
- poezii despre draci
- poezii despre vecini
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păr
- poezii despre prietenie
- poezii despre lactate
- poezii despre inteligență
1 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 23 februarie 2014: |
| Pentru că nu prea sună bine fraza Fi'ndcă... vreo câțiva chiar mi-au spus: îți propun varianta Iar niște oameni chiar mi-au spus: Astfel omiți câțiva și câți din ultima strofă. În rest, totul e OK. Succes în continuare. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.