Zale de iubire
Te-ai ferecat în zale, din neștire,
Tu, Heruvimul meu, pentru a mea iubire,
Înlănțuit rămâi, și șoaptele renegi,
Genunea în văpăi nu vrei să mi-o-nțelegi.
Zburând, te-aș dezlega într-un sărut molatec,
Apoi, ți-aș săruta cuprinderea, sălbatic,
Cu un inel să legănam destinul,
Să mă găsești amară ca pelinul.
Din altele să nu te mai aprinzi,
De fier rămâne-vor șin șoapte blânzi,
Să lași să se desfacă singure, plesnind,
Topindu-se în flăcări și sclipind.
Și gol, trecut prin ultimul inel,
Să mă oprești, cu patimă, rotindu-mă în el,
Să îmi surâzi ca un copil, virgin,
Prin focul ce-am aprins un dor sublim.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.