| George Aldescu [din public] a spus pe 1 iulie 2008: |
Poate că mă înșel, dar mi se pare că aceast aforism (de fapt, o definiție) are o mare forță de sugestie.
Conține poezie, dar și o irizare liber cugetătoare, curmată dramatic, înainte de a cădea în banalul ateismului științific.
Se poate oare spune mai mult în patru cuvinte? |
| elena denisa [din public] a spus pe 28 iulie 2008: |
hmmm... stau de o ora cu ochi pe Valeriu Butulescu 
poate gaseste cineva ceva setios de criticat la el... ca eu nu reusesc  |
| rebe(nucet) [din public] a spus pe 23 noiembrie 2008: |
cea mai tare.................cam asha e...  felicitari mey... |
| bebe :X [din public] a spus pe 21 ianuarie 2010: |
| am scris o compunere pe baza acestu citat splendid |
| sarah)) [din public] a spus pe 28 aprilie 2010: |
da ..asa este ...nu ai ce comenta ..
copilaria ..nu o so mai gasesti niciodata...doar cateva franturi din aceasta poveste parca de vis...ramane in amintiri ..care nu pot fi sterse..  |
| Ambrozie [din public] a spus pe 28 aprilie 2010: |
| E frumoasă cugetarea, dar cam ateistă. Cum adică "singurul Paradis pierdut!? Unde e Paradisul primordial, pierdut de lăcomia Evei și de naivitatea lui Adam. |
| Didytza [din public] a spus pe 12 mai 2010: |
superb... ... cate sensuri ascunse detine acest cuvant
un cufar de inspiratie, ce mai  |
| ady [din public] a spus pe 3 iunie 2010: |
| cam mic dar se poate imi place |
| DianaS [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
| Ambrozie: este singurul paradis la care nu mai putem ajunge. cel primordial, nu se va pierde niciodata. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
| Copilaria nu e intotdeauna paradisiaca si, ca atare, nu starneste mereu nostalgii insolubile. Nefericirea nu tine cont de varsta. Exista si copilarii "infernale" (de pilda cele petrecute intr-un centru de plasament sau intr-o vila somptuoasa ocolita de parintii ocupati sa cladeasca munti de bani din dragoste pt. odrasla lor). E riscanta afirmatia dupa care nu am pierdut "raiul primordial". Sentimentul pierderii paradisului este punctul zero al credintei. Daca am avea raiul la purtator, gandurile si faptele noastre n-ar mai trazni in asemenea hal a pucioasa. Omul a pierdut doua paradisuri: unul lumesc, al copilariei si unul celest, al apropierii de Dumnezeu. Pe primul nu-l poate mai poate recupera (corpul si sufletul sau sunt incapabile sa schimbe sensul ontogenezei), pe al doilea il poate redobandi printr-o rasucire a spiritului spre izvorul divin. Viata credinciosului e un inot in amonte (spre originea râului devenirii). Viatza necredinciosului e inot in aval, e rispire si inec in valurile ireversibile ale istoriei (timpului profan). Copilaria e un paradis (cu obiectia formulata la inceput) iremediabil pierdut. Regasirea lui Dumnezeu e un paradis pierdut, dar care poate fi regasit. De fapt, un paradis lipsit de posibilitatea regasirii nici nu e paradis. E o ... "copilarie" a omului adult psihofizic, dar imatur spiritualiceste. Aforismul se justifica doar daca se adauga un cuvintel: iremediabil, de ex. "Copliaria: singurul paradis iremediabil pierdut." Parerea mea... |
| C. Erber [din public] a spus pe 3 mai 2011: |
Orice adăugare
e în zadar.
Simplu
și previzibil,
acest aforism
este iremediabil pierdut. |
| gherasim constantin [din public] a spus pe 27 octombrie 2014: |
| Si totusi, asa greu cum este sau ni se pare noua ca este fiecare copil, bogat sau foarte sarac, se bucura de ceea ce are, el stie lucrul acesta. sa uite ca nu are si sa se bucure cu adevarat la fel ca ceilalti! |
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a