Mama, omul de zăpadă
Mama-și face omul de zăpadă,
Nimeni nu-i vede inima goală,
Vijelia voinicește pe ridurile ei,
Țurțuri de lacrimi se sfarmă în poală.
Un trandafir e cu ochii pierduți,
Dumnezeu aduce îngerii turmă,
Păsări sapă orizontul, ciripesc
Pe dealul cu buzele de humă.
Cerul prinde giulgiu către seară,
Cutremurul durerii e hârciog de grup,
Un bucium din adânc de piatră
Repune răstignirea-n al ei trup.
Cine vrea s-audă-n iarna asta
Cum vântu-aduce apocalipsa?
Frigul lui rărunchi-mi răscolesc,
Omul de zăpadă mamele cuprins-a!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre țurțuri
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre trandafiri
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.