Ninge
Blânde și moi ca puful,
Flori albe de zăpadă
Coboară din văzduhul
Ce-amenință să cadă.
............................
Cu legănări ușoare-n vânt
În fugă calea-și împletesc;
Se lasă molcom pe pământ
Și în argint îl învelesc.
.............................
Păpuși cu păr bălai
De geruri nu se tem;
L-al vântului alai
Se fac cu toate ghem.
E liniște... pe dealuri
Pe văi și pe coline;
Se-așterne neaua-n valuri
Ca roiuri de albine.
Și într-o clipă, toată
Pădurea cea cernită,
Mireasă fu-mbrăcată,
Pare cu var stropită.
Ca ape se scurg norii
Și vin cu sânuri pline
De albe flori. Iar pomii
Se-mbracă-n flori-regine.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre păpuși
- poezii despre păduri
- poezii despre nuntă
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.