Meditaţie "Toate-s vechi şi nouă-s toate'' M. Eminescu

În calea timpurilor care trec
Ca viitor mi-apare-ntreg trecutul;
Mă strânge-n lanţul greu necunoscutul
Şi-n idealul cu care-mi petrec,
Îmi aflu veşnicia mea şi scutul.

Un fluture-n livada înflorită
Se rătăceşte-n razele de soare,
Gustând nectar, ciupind din floare-n floare.
În capătul livezii mărginită
Şi-opreşte zborul--floare obosită!--
A obosit dar tot ar vrea să zboare...

Se-aşează jos pe-o galbenă petală
Şi-şi înfrânează-al aripilor zbor,
Şi capul mic l-apleacă-n jos, uşor.
Adoarme-o clipă, somn cât o clipeală.
O, dulce-i somnul muncitorilor!

Se mistuie pe dat-întreaga lume
Şi-n somn îl leagănă zefirul, crai.
E somnul lui. Al nimfelor alai
Îi cântă-n cor, îl poartă-n val de spume
Şi-l duc uşor, plutind, în al lor rai.

Dar clipa piere şi el se deşteaptă
Pe-acelaşi drum pe care a venit,
Fuge zburând. Trupşoru-i odihnit
Spre-acelaşi drum de-unde-a venit se-ndreaptă
Şi-aşa-i e viaţa până la sfârşit.

În calea timpurilor, care trecem,
Ca viitor ne-apare-ntreg trecutul;
Ne strânge-n lanţul greu necunoscutul
Şi-n idealul cu care petrecem
Ne-aflăm doar veşnicia-ne şi scutul.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!