Inimi de piatră (unui coleg lipsit de dragoste)
Ca un moșneag tăcut, încet coboară
Iisus din cer, spre inimi, pe pământ;
La poarta fiecărui suflet bate-afară
Și-ascultă lung... s-audă-al dragostei cuvânt.
... Dar pleacă moșneagul, se duce-ntristat,
La tine, primire cu drag n-a aflat;
Alungat grăbește ca să se despartă,
Că-nchis e zăvorul și grea a ta poartă.
Trezește-te, suflet! Nu privi în vag,
Alungă din minte, gândul tău pribeag;
Primește-n tăcerea amurgului stins
Scânteia iubirii ce-acum s-a aprins!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.