Opere nescrise

E plin pământul de legende vii,
cu eroi ce basme fac în amor, lor, copii
şi se perindă-n labirinte întretăinde,
se atingând, sau se-alergând de-a prinde...
se duc mânaţi de vântul existenţei
pe aţe-ntinse de păianjenul demenţei,
lipită-n corzile mătasei pentru salt
din pante-n prăbuşiri, sau de asalt.
Se scriu imagini, miliarde pe secundă,
de tort cu moţ tăiat, coroane-n fundă,
cu lumânări de ani, sau mariaje
eterne, cât or fi... de triste derapaje
de minţi schimonosite, cenuşii
în profund, cu scoarţe rupte, sângerii
şi inimi în stop cadru de albume
pline de antum, reconvertindu-se postume...
Poveşti, balade orale şi nespuse,
ce nu se scriu... păcat, de vremi, ce apuse
vor îngropa cuvinte-n zbor, mănunchiuri
cu tot, cu emisfere visătoare, trunchiuri...
Dar spusele, mă-ntreb, de se îngroapă aieve,
sau călătoare-s nesfârşit, în ploaie-s seve
şi curg, din când în când baloane de cuvinte,
bârfind pământul... într-o aducere aminte?!?

... Şi câte opere n-or fi, nescrise, câte... Sfinte?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!