Recviem
Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise și inferne,
Sau poate un tren așteptând
După o lungă drumeție,
În gara lui ajuns să fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditația-mi finală
Un trist deznodământ umbrește
O revelație reală
Și fragezimea undelor niciodată șterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
Să sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăți îmbietoare,
Poate reproșuri, sau invidii...
Dar inutil... și ce ratare!
Cum să exprim cuvântul mare,
Dar mic pentru a mea scrisoare,
Cum să devină canțonetă
Sau nu mai știu eu ce scenetă,
Când viața mea ca un refren
Acum ajunsă-i recviem?...
Cum se apropia distanța
Priveam în două mici oceane,
Visasem muzica măreață
False acorduri și banale...
Mă tot gândisem la final,
N-a fost... nu va fi niciodată,
Cum ar fi fost convențional
Să-nchei scrisoarea resemnată...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre scrisori
- poezii despre muzică
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre prejudecăți
- poezii despre poezie
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.