Timpul nu-i singurul ce trece
Cafeaua de dimineață,
În somn și poate ceață
Mă văd irosit în spirit fandosit.
Singur și tăcut ascult pierdut
Simțirile ascunse, suspine ajunse;
Anii cei pierduți,
Răzvrătiți și decăzuți
Caut în vid: negru, insipid...
Se scurg fremătând, rând pe rând
Bătrâne secunde, noi alternăm în unde
Caste și latente, ajung și realmente
Îmi sorb cafeaua acum rece;
Timpul, nu-i singurul ce trece...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre negru
- poezii despre dimineață
- poezii despre cafea
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.