Doar un joc

Să-ţi pui în evidenţă lenea, blazarea, sila, chiar prostia,
Când te întreci s-ajungi un scop, ce e şi altuia, acelaşi,
N-ai nici respect, nicio ruşine, de aşteptări, în bagaj ce laşi...
Nu-i alt răspuns, mai idiot; "că-i doar un joc", acefalia!

Şi când eşti simbol de-o speranţă şi la mulţimi înflăcărate
Ce te adulă, îţi cântă imn, îşi dau şi pic ce au, un vis,
Nu-ţi cer să lupţi cu munţi, cu mări, să te vinzi prin vreun compromis...
Iar tu laşi baltă, fugi, te ascunzi, zici că nu poţi... e-o laşitate!

Când oricine deasupra e, mai bun, înalt, deştept, frumos
Şi nici ales de-un miliard, se luptă pentru-ai săi, o mână,
Iar tu, cu-ai tăi neisprăviţi, te porţi ca o lichea, n-ai vână...
Deşi cei mulţi, din sacrificiu te ţin, s-ai... Puţi, jegos!

Când n-ai mândrie să te arzi, de dor, de drag, cu ardoare, foc,
Să te emancipezi mereu, s-ai ţel înalt, măreţ să fii,
Să laşi orice... un altruist să te dai tot, cu ce deţii...
Nu meriţi să mă reprezinţi, pe mine, ţară... "doar un joc"!

Nu ştiu nici Africa de are, arabii, triburi de Amazon,
Mai mult dezgust de muncă, trudă, de stăruinţă să învingă,
Decât o şleatcă de beţivi, putori, ce sticla ştiu să lingă...
Cu aşa o lipsă de onoare, de cinste goi... cu prost blazon!

Speram să fiţi mai mondiali, să-mi scrieţi nume-n Pantheon...

PS
Dedicat unei adunături, la care minte-i e-un balon gol,
Conduşi de laia eminenţă, ţâfnos π... ţurcă... Fanfaron!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!