Gutui cu obrajii înfrigurați
îmi așez bagajele cu grijă alături
văzduhul ninge înspre amiază
cred că aș putea să învăț
pe dinafară plânsul unei ninsori sclipind de durere
am simțit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
și ce mult am visat să fiu frumoasă preacurată zăpadă
să mă iubești până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorțișoară
ținându-mă cu două mâini tremurând
se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munții târzii
să mai pot visa
până la întoarcerea acasă
unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obrajii înfrigurați
poezie de Ștefania Pușcalău din Măr copt de iubire (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Ștefania Pușcalău
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefania Pușcalău. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.