Cazemata unui suflet sterp
Uneori,
e atât de întuneric în cazemată,
iar cel de acolo e atât de dezorientat,
încât nu mai știe unde e,
cine e, dacă mai e...
Când i se aprinde oftica-n gâlci,
s-apucă să zgârâie cu spaimă
în fel de fel de idei,
cu neputință lui mânioasă și fără temei,
doar "kashai" la ei -
contra lumii, contra tuturor -
suflete sterpe și oftica lor!
poezie de Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.