Omagiu tăcerii
Îmi place tăcerea...
Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
știu când să tac, cum să tac
unde să tac și când să tac.
Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.
Ascult tăcerea, savurez tăcerea și tac.
Am nevoie de tăcere, de liniștea tăcerii,
tăcerea e fidelă și nu mă parasesste
niciodată.
Îmi place compania ei, și mă conversez cu ea
despre una, despre alta.
Ea mă înțelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfește, nu mă jignește
niciodată.
Mă iubește așa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.
O respect întotdeauna - tăcând!
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Vintila. [
1 Vladimir Maximilian [din public] a spus pe 8 noiembrie 2013: |
| Bine gandit! |