Doi ani

... încă îmi curge nasul, mă şterg cu dosul palmei
de mirosurile proprii
şi sunt pus pe braţe, în apele albiei,
nespălat de tarele neamului, Europii,
înfundat până la gât în spuma murdăriei, ca de la supă
ce-o arunci
să te faci curat, să spargi bula seroasă, să rupă
din mintea bulboasă porunci
către suflet, ce-acum se-nfiripă pe brânci
din ziua-nceput, de atunci
... şi mulţi îmi mai sunt naşii, aşteptă să-mi taie din moţ,
mereu noi, alţii şi alţii,
nuni mari, mult mai mari; ce n-ar vrea, cinstit... să fiu hoţ,
să fur din favoruri menite la înalţii
deja merituoşi, ce-au limbaj,
au cuvântul un glonţ
care intră iuţit, străpungând carenaj,
sfârtecând la ieşire din cărnuri
cum sexul în porno, ronţăit cronţ
în multiple figuri... apanaj
ce nu-l am...
... sunt ca fumul pe hornuri,
mai negru, poluez poate
snobism, sau valoare.
Sunt încă copilul cu oglinda un geam;
nu mă văd, doar transpar
în bătăi, anacronice ritmuri, rimate acorduri
-neplăcut azi s-asculţi- sigur ne căutate
în saloane, aproape o oroare...
... iar culori nu-mi stâlcesc în imagini poetice, n-am
habar,
sunt prea mic, n-am conştiinţa de ştiinţe,
am doi ani
şi aplauzaci, ce palme mi-au dat, nu m-adoră,
îmi neagă credinţe...
sunt toţi puritani. Dar gângur poem... Sunt de doi ani intrat! Stau în horă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!