Motănelul

Într-o dimineaţă oarecare
Alături de suratele flămânde
Un motănel ce cauta mâncare
Gaseste o paine şi-o ascunde
Căzu-se de la un moş
Ce avea prea multe-n coş,
Iar Dumnezeu milos de fel
Dădu pâinea, exact, la motanel
Şi numa' ce-l vezi că face o strigare
- Hai suratelor la mâncare!
Şi cu gheruţa precum un cuţit
Numai ce-l vezi că se apucă de-mpărţit
Trei bucăţi egale, să ajungă la fiecare.
Şi nici o-nghiţitură nu a terminat
Că numai ce aude un mieunat!
De după colţ iese o pisicuţă
C-o fundiţă roşie drăguţă
- E înfometată sau speriată?
Apoi motănelul spune-ndată
- Hai surată dă-i o bucăţică
Nu o vezi cât e de mică
- Eu nu-i dau din bucăţica mea
- Iar eu nici atâta, mai bine am pleca.
Rupe motănelul din miezul lui de pâine
Şi spune: Hai prietena mea şi mănâncă cu mine.
Dar din senin se aude un glas aprins:
Pis pis pis pis, pis pis pis pis
Era Carla ce-şi căuta de zor
Pisicuţa ce plângea de dor
Însă fata sufletistă a observat
Grija ce motănelul i-a purtat
Şi de atunci vine în fiecare zi
Să se joace toţi trei şi pentru al hrăni.

fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Votează! | Copiază!