Sunt frunză
o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă doare mă
roade
pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
și mâna-ncleștată
și ochiul și
palma
iar moartea pornește
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic și
gol
sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare și
plâng
și-acum înțeleg ce
anume mă doare
sunt singur și
veșted sunt frunza
ce moare
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
1 MarianaProdan [din public] a spus pe 11 octombrie 2014: |
O poezie superbă! |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 decembrie 2017: |
Superb! Seamănă cu celebra "Pașa Hassan" a marelui Coșbuc! |