Dureri...
Usoare neguri cresc dezlantuite
Si arde viu luna-n tarie
Izvoare curg, nelinistea-i pustie
Si-n codru prinde frunza sa se miste.
Ce trist rasuna, Doamne, canturile mele
Trezite din prapastii, de plansetele lor,
Mirosul diabolic al negrelor lalele
Si ecoul amarnic al vorbelor ce dor.
Cu cei din morminte un gand ma cuprinde,
De negrul destin, potop de dureri,
Dorinta de viata cu greu imi aprinde
Speranta firava a vietii-n culori.
E-o zi de toamna, pic de nor,
Dar cat de triste-s toate!
poezie de Mihaela Dehel (28 septembrie 2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre păduri
- poezii despre lalele
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.